Trezeste-te, romane, nu doar scrie!
Incep si eu ca multi alti sa imi gasesc o forma de a-mi exprima sentimentele pentru tot ceea ce se intampla azi in Romania mea. Pentru ca ne-a murit patriotismul se intampla ceea ce se intampla? Ce ne mai poate lega pe noi romanii, ca natie, si in general pe membrii unei comunitati inchegata prin istorie si civilizatie, in afara de patriotism? Am sa incerc aici de una singura sa caut raspunsuri. Nu am puterea de a iesi in strada/site public si sa strig pentru a atrage atentia. E nevoie de carisma, de putere de convingere, de pregatire, de o viziune de ansamblu asupra a tot ceea ce se intampla. Daca vin cu argumentele mele empirice voi fi la fel ca cei ce comenteaza cate o frantura pe ici pe colo.
Nu mai sunt in stare sa scriu poemele mele de fiecare zi, nu mai sunt in stare sa povestesc despre lucruri frumoase. Sunt de-a dreptul oripilata cand vad cum zilnic siteurile literare, si nu numai, au aceeasi stare de bine, fiecare isi exprima egoul, naturelul egoist al tristetii personale sau bucuriei, de ce nu?, nu se mai sufera de patriotism. Si Romania mea se duce la vale. Sa fie atat de grasa aceasta indiferenta? As scrie despre ceea ce inseamna patriotismul, despre aceasta dragoste de tara si valorile ei,dar imi dau seama ca acesti ani de pseudodemocratie mi-a musamalizat exprimarea. Cel putin mie. Un organ nefolosit se atrofiaza. Nevorbind despre aceste aspecte nu mai stiu azi sa ma exprim. Aud din fundal acele comenturi cum ca a vorbi azi, in plin spirit de uniune europeana, despre tara si patriotism este nationalism. Citeam din cand in cand cate o oda despre tara pe stil vechi si mi se parea o fortare. Ceva ridicol. Acum imi dau seama ca poate erau acelasi fel de razvratire cum il am eu acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu